B. Detenţiunea pe viaţă (art.22 c.p.i.)- Detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă privativă de libertate perpetuă, executată în penitenciare anume destinate, caracterizată de obligaţia de a munci și de regimul izolării nocturne. Totuși condamnatul poate solicita să fie admis la muncă în regim deschis; de această posibilitate nu pot beneficia cei care au comis delicte grave, dacă aceștia continuă sa menţină legături cu criminalitatea organizată.

Detenţiunea pe viaţă nu se poate aplica minorului imputabil.

Condamnatul la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate beneficia, de asemenea, de posibilitatea liberării condiţionate în sensul art.176 c.p.i., dar aceasta poate fi dispusă dacă condamnatul a executat efectiv cel puţin 26 de ani.

C. Recluziunea (art.23 c.p.i.)

Recluziunea consistă în lipsirea de libertate pentru o perioadă cuprinsă între un minim de 15 zile și un maxim de 24 de ani. Limita maximă poate fi depășită ajungând până la maximul general al pedepsei de 30 de ani, în caz de majorare a pedepsei datorată concursului de circumstanţe agravante (art.66 c.p.i.), concursului de infracţiuni sau în cazul infracţiunilor de o gravitate deosebită, cum ar fi de ex., sechestrul de persoană în scop de extorsiune.  

Se execută în penitenciare anume destinate și, de asemenea, e caracterizată de obligaţia de a munci și de regimul izolării nocturne.

D. Arestarea (art.25 c.p.i.)

Arestarea constă în lipsirea de libertate pe o perioadă cuprinsă între un minim de 5 zile și un maxim de 3 de ani (5 ani în caz de concurs de circumstanţe agravante sau 6 ani în caz de concurs de infracţiuni) și se aplică infracţiunilor contravenţionale.

E. Detenţiunea domiciliară (d.lgs.274/2000)

Detenţiunea domiciliară presupune obligaţia de permanenţă la domiciliu în zilele de sâmbătă și duminică (cu excepţia cazurilor în care, ţinând cont de exigenţe întemeiate ale condamnatului, îi este acordată executarea pedepsei în cursul săptămânii) pentru o perioadă cuprinsă între 6 și 45 de zile.

F. Munca în folosul comunităţii (d.lgs.274/2000)

Munca în folosul comunităţii consistă în prestarea unui serviciu neretribuit în favoarea colectivităţii la locul de rezidenţă al condamnatului, în așa fel încât modalitatea de desfășurare a acestuia să nu prejudicieze obligaţiile de serviciu, de studiu sau familiale ale infractorului, sau de a nu-i periclita sănătatea, pentru o perioadă cuprinsă între 10 zile și 6 luni.

Măsuri alternative pedepselor detentive

Principiul funcţiei educative a pedepsei, consacrat de art.27 din Constituţia Italiană, a avut un rol hotărâtor în ceea ce privește introducerea în sistemul juridic italian a măsurilor alternative detenţiei, care, substituindu-se pedepselor privative de libertate și obișnuind condamnatul să se relaţioneze și să se conformeze cerinţelor societăţii, au o funcţie eficientă în realizarea reintegrării sociale a individului.

Aceste măsuri sunt:

1. Încredinţarea condamnatului „în probă” serviciilor sociale   

   Această instituţie e reglementată de art.47 al Regulamentului Penitenciar Italian și consistă în încredinţarea persoanei condamnate la o pedeapsă cu închisoarea care nu depășește 3 ani, unui Centru de servicii sociale specializat, situat în afara incintei penitenciarului, cu scopul de a evita urmările care decurg inevitabil din contactul cu mediul închisorii și din condiţia de pierdere totală a libertăţii, dacă infracţiunea săvârșită prezintă un grad de pericol social redus.

Împlinirea termenului de probă are ca efect considerarea ca executată a pedepsei și încetarea oricărui alt efect penal al acesteia. Totuși, executarea pedepsei nu presupune automat reducerea gradului de pericol social al infractorului, și deci va comporta menţinerea măsurilor de siguranţă dispuse prin sentinţa de condamnare (C.C.I. nr.17019/10.04.2003).

Serviciile sociale controlează comportamentul infractorului și îl ajută să se reintegreze în societate, prezentând periodic rapoarte judecătorului-delegat. Măsura este revocată dacă comportamentul persoanei condamnate se demonstrează a fi incompatibil cu scopul și continuarea perioadei de probă. În cazul revocării, perioada de probă efectuată până în acel moment nu se consideră parte executată din pedeapsă și drept urmare pedeapsa detentivă la care a fost condamnat infractorul înainte de încredinţarea sa „în probă” va fi executată în întregime.

Posibilitatea ca un subiect să fie încredinţat Serviciilor Sociale presupune ca acesta să aibă reşedinţa pe teritoriul Statului Italian; nu pot beneficia de această măsură alternativă cetăţenii extracomunitari intraţi ilegal în Italia (C.Cost.I. nr.78/2007).

Încredinţarea nu poate fi dispusă în favoarea persoanelor care au fost condamnate pentru infracţiunea de evadare, iar în cazul recidiviștilor poate fi dispusă o singură dată.

2. Semilibertatea

Regimul de semilibertate dispus de art.48 și următoarele din Regulamentul Penitenciar permite condamnatului să petreacă câteva ore pe zi în afara incintei închisorii cu scopul de a înlesni participarea acestuia la desfășurarea unor activităţi muncitorești sau instructive, care îi vor fi ulterior utile în vederea reintegrării sociale deoarece ajută în mod gradual la realizarea acesteia.

Regimul de semilibertate poate fi dispus în favoarea:

-          condamnatului la pedeapsa arestării sau recluziunii pe o durată inferioară a 6 luni;

-          condamnatului care a executat cel puţin jumătate din pedeapsă sau două treimi în cazul infracţiunilor deosebit de grave;

-          condamnatului la detenţiunea pe viaţă care a executat cel puţin 20 de ani de închisoare.

Semilibertatea nu poate fi dispusă în favoarea persoanelor care au fost condamnate pentru infracţiunea de evadare, iar în cazul recidiviștilor poate fi dispusă o singură dată, după ce au execut două treimi din pedeapsă.

3. Liberarea anticipată

Condamnatului la o pedeapsă privativă de libertate care a dat dovadă de participare activă la opera de reeducare îi este acordată o reducere a pedepsei de câte 45 de zile pentru fiecare semestru de pedeapsă executată. Termenul de „participare activă” nu trebuie înţeles în sensul restrictiv de „bună conduită”, ci trebuie să rezulte din interpretatea complesivă a comportamentului condamnatului, care trebuie să fi dat dovezi concrete și temeinice de îndreptare care pot fi deduse din fapte concrete care atestă evoluţia personalităţii infractorului în vederea reintegrării sociale. Se va ţine cont  și de conduita infractorului în afara incintei închisorii, nefind de ajuns faptul că acesta nu a avut avertismente disciplinare pe durata executării pedepsei.

Revocarea acestei măsuri este dispusă în condiţiile în care conduita infractorului se va dovedi incompatibilă cu finalitatea măsurii alternative.

Acordarea liberării anticipate este de competenţa judecătorului-delegat (magistrato di sorveglianza) care decide prin ordonanţă în camera de consiliu în absenţa părţilor; ordonanţa poate fi contestată de către persoana interesată, de către avocatul acesteia sau de către procuror în faţa Tribunalului de Supraveghere competent pe teritoriu.

4. Detenţia domiciliară

Conform art.47 alin.3 din legea nr.354/1975, așa cum a fost modificată prin legea nr.251/05.12.2005, pedeapsa la recluziune care nu depășește 4 ani – chiar dacă constituie parte restantă dintr-o pedeapsă mai mare - și pedeapsa arestării pot fi executate în propria locuinţă, în alt domiciliu privat sau într-un institut de sănătate, dacă condamnatul este:

-          femeie însărcinată sau mama unui copil cu o vârstă mai mică de 10 ani, dacă este încredinţat acesteia și locuiește împreună cu ea;

-          tată, cu exerciţiul puterii părintești, al unui copil cu o vârstă mai mică de 10 ani, dacă locuiește împreună cu acesta și mama a decedat sau este în imposibilitate de a acorda asistenţă copilului;

-          persoană în condiţii de sănătate foarte grave, care are nevoie de îngrijiri constante din partea serviciilor sanitare teritoriale;

-          persoană în vârstă de peste 60 de ani, dacă este parţial handicapat;

-          persoană cu o vârstă mai mică de 21 de ani, pentru motive de sănătate, de studiu, de muncă sau familiare;

-          mamei, sau, în caz de deces al acesteia sau imposibilitate de a acorda asistenţă, tatălui copilului purtător de handicap și cu un grad de invaliditate de 100%.