decembrie 2005, recidiva reprezintă condiţia personală a infractorului care comite cu intenţie un delict, după ce a fost deja condamnat prin sentinţă definitivă pentru un alt delict comis tot cu intenţie.

                Legea penală italiană distinge trei tipuri de recidivă:

                a) recidiva simplă (art.99 alin.1 c.p.i.): când, după o condamnare pentru un delict intenţionat, infractorul comite încă un delict tot cu intenţie; atrage o mărire facultativă a pedepsei cu o treime din durata acesteia. Recidiva intervine în condiţiile condamnării pentru un delict comis cu intenţie, deci atât contravenţiile cât şi infracţiunile comise din culpă nu interesează în ceea ce priveşte incidenţa instituţiei;

                b) recidiva agravată (art.99 alin.2 c.p.i.): la rândul ei, poate îmbrăca patru forme:

·         recidiva specifică, dacă noul delict comis cu intenţie este de aceeaşi natură cu cel precedent - este corespondenta recidivei speciale din dreptul penal român;

·         recidiva în timp de 5 ani, dacă noul delict comis cu intenţie a fost săvârşit într-un interval de până la 5 ani de la data condamnării definive a infractorului;

·         recidiva adevărată, în cazul în care noul delict comis cu intenţie a  fost săvârşit în timpul sau după executarea pedepsei;

·         recidiva falsă, dacă noul delict comis cu intenţie a  fost săvârşit în timpul în care infractorul s-a sustras voluntar de la executarea pedepsei.

În fiecare din aceste cazuri, pedeapsa poate fi mărită cu până la jumătate din pedeapsa pentru noua infracţiune, iar dacă intervin mai multe circumstanţe concurente din cele descrise mai sus (recidivă pluriagravată), se va aplica obligatoriu mărirea pedepsei cu încă o jumătate (art.99 alin.3 c.p.i.).

        c) recidiva reiterată (art.99 alin.4 c.p.i.): dacă recidivul comite cu intenţie o altă faptă prevăzută de legea penală, pedeapsa se măreşte astfel: dacă făptuitorul se află în stare de recidivă simplă, pedeapsa se măreşte cu încă o jumătate din durata acesteia, iar dacă făptuitorul se află în stare de recidivă agravată, cu două treimi.

Curtea de Casaţie Italiană a stabilit de recent(C.C.I. nr.16750/2007, C.C.I. nr.22871/2009) că recidiva reiterată, aşa cum este configurată de art.99 c.p.i., nu atrage în mod automat mărirea pedepsei întrucât evaluarea gradului de pericol social concret este şi rămâne o prerogativă a judecătorului.

Alineatul 5 al art.99 c.p.i. se referă la infracţiuni grave, cum ar fi cele prevăzute de art.407 alin.2 lit.a c.p.p.i. (asociere mafioasă, omor, tâlhărie calificată, etc.), a căror periculozitate socială deosebită impune mărirea obligatorie a pedepsei indiferent de tipul de recidivă, iar în cazul recidivei agravate cu cel puţin o treime din noua pedeapsă.

Ultimul alineat al art.99 dispune că, în orice caz, mărirea pedepsei ca efect al recidivei nu poate depăşi cumulul pedepselor rezultante din condamnările precedente comiterii cu intenţie a noii infracţiuni.