iar dacă nu va săvârşi o asfel de faptă, se vor stinge toate efectele penale decurgând din prima condamnare.

Suspendarea executării pedepsei presupune o perioadă de încercare de 5 ani pentru delicte şi de 2 ani pentru contravenţii; termenul începe să curgă din momentul în care sentinţa de condamnare a devenit definitivă.

Suspendarea executării pedepsei poate fi acordată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) autorul să nu fi suferit o altă condamnare la o pedeapsă restrictivă de libertate pentru comiterea unui delict – chiar dacă a intervenit reabilitarea – şi să nu fi fost declarat infractor obişnuit, profesional sau tendenţial;

b) pedeapsa să nu fie însoţită de o măsură de siguranţă – ceea ce presupune că infractorul prezintă un grad sporit de pericol social – şi să nu fie vorba despre o condamnare pentru o infracţiune electorală;

c) pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită să fie cuprinsă între limitele prevăzute de art.163 c.p.i., şi anume:

- sentinţa de condamnare la pedeapsa recluziunii sau a arestului să nu depăşească 2 ani (art.163 alin.1 c.p.i.);

- pedeapsa pecuniară, singură sau împreună cu pedeapsa detentivă, transformată cf.135 c.p.i.[1], să fie echivalentă cu o pedeapsă restrictivă de libertate pe o perioadă care nu depăşeşte 2 ani (art.163 alin.1 c.p.i.);

- sentinţa de condamnare la pedeapsa recluziunii sau a arestului să nu depăşească 3 ani, dacă este vorba despre un minor de până la 18 ani (art.163 alin.2 c.p.i.), sau 2 ani şi 6 luni în cazul făptuitorilor cu o vârstă mai mare de 18 dar mai mică de 21 de ani şi al persoanelor cu o vâstă mai mare de 70 de ani (art.163 alin.3 c.p.i.);

- judecătorul are de asemenea facultatea de a suspenda executarea pedepsei pe termen de 1 an, dacă pedeapsa aplicată nu depăşeşte 1 an şi prejudiciul a fost reparat integral înainte de pronunţarea sentinţei de primul grad prin acordarea de despăgubiri sau prin restituire, dacă aceasta este posibilă, şi dacă vinovatul a contribuit activ în mod spontan şi eficace pentru înlăturarea sau atenuarea consecinţelor periculoase rezultate în urma comiterii infracţiunii (art.163 alin.4 c.p.i.).

Suspendarea executării pedepsei nu poate fi acordată decât o singură dată. Cu toate acestea, dacă pentru o condamnare precedentă a fost deja dispus beneficiul suspendării, judecătorul poate concede a doua oară acordarea acestuia pentru noua pedeapsă, dacă durata acesteia, cumulată a celei precedente nu depăşeşte limitele admise. 

Concederea suspendării condiţionate a executării pedepsei este lăsată la aprecierea judecătorului, care va evalua de la caz la caz probabilitatea ca infractorul să se abţină pe viitor de la comiterea altor fapte prevăzute de legea penală.

Conform dispoziţiilor art.671 c.p.p.i., suspendarea condiţionată poate fi acordată şi în faza de executare a pedepsei, în cazul în care mai multe sentinţe sau decrete penale irevocabile sunt pronunţate în cauze diferite împotriva aceleiaşi persoane. Astfel, condamnatul sau procurorul pot cere judecătorului din faza de executare a pedepsei aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul formal sau infracţiunea continuată; odată obţinută recunoaşterea incidenţei acestora, poate fi acordată suspendarea condiţionată a pedepsei unice rezultate în urma contopirii pedepselor pentru fiecare infracţiune, evident dacă durata acesteia se încadrează între limitele prevăzute de art.163 c.p.i.

Articolul 60 din decretul legislativ nr.274/2000 prevede că dispoziţiile relative la suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică sentinţelor emise de judecătorie.

Pe durata termenului de încercare, condamnatul nu este supus niciunei măsuri de supraveghere, dar instanţa de judecată poate dispune îndeplinirea de către acesta a unor obligaţii, cum ar fi repararea prejudiciului prin restituire sau prin echivalent, achitarea sumei acordate persoanei vătămate cu titlu de despagubiri civile, publicarea sentinţei în scop reparator, eliminarea – dacă este posibilă – a consecinţelor periculoase ale infracţiunii, etc., conform modalităţii indicate în sentinţa de condamnare.

Mai mult decât atât, ca urmare a modificărilor aduse art.165 c.p.i. prin legea nr.145/2004, suspendarea condiţionată a executării pedepsei poate fi subordonată  (dacă condamnatul nu se opune) prestării unor activităţi neretribuite în folosul colectivităţii pe o perioadă de timp determinată şi în orice caz mai mică decât durata pedepsei suspendate.

Instanţa de judecată dispune în mod obligatoriu îndeplinirea cel puţin a uneia dintre obligaţiile de mai sus dacă infractorul a beneficiat şi în trecut de suspendarea executării pedepsei.

În ceea ce priveşte efectele aplicării suspendării, remarcăm în primul rând suspendarea executării pedepsei principale şi a celor accesorii, în timp ce rămân intacte obligaţiile civile generate de săvârşirea infracţiunii. Dacă în termenele indicate condamnatul nu comite un alt delict (sau o altă contravenţie) de aceeaşi natură cu cel pentru care a fost suspendată executarea pedepsei şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin, pedeapsa se consideră executată (art.167 c.p.i.).

Beneficiul suspendării condiţionate este revocat de drept (art.168 c.p.i.) dacă, pe durata termenului de încercare, condamnatul:

-          comite un nou delict (sau contravenţie) de aceeaşi natură cu cel pentru care a fost suspendată executarea pedepsei;

-          nu-şi îndeplineşte obligaţiile;

-          este condamnat pentru un delict comis anterior la o pedeapsă care, cumulată cu cea pentru care a fost dispusă suspendarea, depăşeşte limitele prevăzute de art.163 c.p.i.

Articolul 57 al legii nr.689/1981 prevede că judecătorul poate concede suspendarea condiţionată a pedepsei şi pentru pedepsele substitutive pedepselor privative de libertate[2] (semidetenţia, libertatea controlată sau pedeapsa pecuniară), dacă sunt îndeplinite condiţiile de ordin obiectiv şi subiectiv cerute de lege. În vederea conservării efectelor juridice, se consideră că semidetenţia şi libertatea controlată sunt pedepse restictive de libertate de natura celor pe care le înlocuiesc: astfel, se socoteşte că o zi de detenţie este egală cu o zi de semidetenţie şi cu două zile de libertate controlată.