în viitor, nu va mai săvârşi alte fapte prevăzute de legea penală;

-          să fi executat cel puţin 30 de luni şi, în orice caz, cel puţin jumătate din pedeapsă, dacă fracţiunea ce rămâne neexecutată nu depăşeşte 5 ani, în situaţia primei condamnări sau a recidivei simple;

-          să fi executat cel puţin 4 ani şi cel puţin trei sferturi din pedeapsă, în sitauţia recidivei agravate sau reiterate;

-          să fi executat cel puţin 26 de ani, dacă a fost condamant la pedeapsa detenţiunii pe viaţă (legea 663/1986).

Pentru condamnaţii care au comis delictul în timpul minorităţii, liberarea condiţionată poate fi acordată în orice moment al executării pedepsei, fără nicio limitare de ordin cronologic.

-                    să fi onorat integral obligaţiile civile legate de comiterea faptei, dacă nu poate demonstra că este în imposibilitate materială de a le îndeplini.

Liberarea condiţionată este acordată de Tribunalul de Supraveghere ca urmare a părerii pozitive a judecătorului delegat. Dacă acesta refuză cererea de liberare condiţionată, condamnatul poate propune din nou acordarea acesteia după trecerea unei perioade de timp indicate de lege.

Liberarea condiţionată este revocată de drept:

-          dacă persoana liberată comite un delict (sau contravenţie) de aceeaşi natură cu cel pentru care a fost acordat beneficiul;

-          dacă nu respectă obligaţiile aferente regimului de libertate supravegheatăprevăzute de art.230 n.2 c.p.i.[1].

Măsura liberării condiţionate suspendă executarea restului de pedeapsă. Dacă nu intervine nicio cauză de revocare până în momentul expirării fracţiunii restante de pedeapsă, pedeapsa se consideră executată şi sunt revocate măsurile de siguranţă personale; se menţin toate celelalte efecte penale, inclusiv pedepsele accesorii.