Pentru a evita însă ca anumite infracţiuni cu un grad de pericol social scăzut să fie asociate cu un termen de prescripţie derizoriu, s-a determinat o limită temporală minimă pentru intervenţia prescripţiei răspunderii penale egală cu 6 ani în caz de delicte şi 4 ani în cazul contravenţiilor, chiar dacă legea prevede pentru acestea doar pedeapsa pecuniară.

Dacă la individualizarea judiciară a pedepsei concurează una sau mai multe circumstanţe agravante speciale, calculul prescripţiei va lua în considerare mărirea pedepsei prevăzută de aceasta, dacă comportă o modificare mai mare cu cel puţin o treime din maximul pedepsei.

În cazul infracţiunilor care se pedepsesc cu o altă sancţiune decât pedeapsa detentivă sau pecuniară (este cazul infracţiunilor pentru care este competentă judecătoria şi care prevăd modalităţile alternative ale permanenţei domiciliare şi al muncii în folosul comunităţii), alin.5 al art.157 c.p.i. prevede o durată a prescripţiei de numai 3 ani.

Alineatul 6 al aceluiaşi articol dispune că, pentru anumite infracţiuni cu un grad de pericol social ridicat – cum ar fi traficul de persoane, asocierea infracţională de tip mafiot, sechestrul de persoană în scop de extorsiune, delicte cu scopuri teroriste, etc. – timpul necesar pentru stingerea răspunderii penale prin prescripţie este dublul celui calculat prin respectarea criteriilor de mai sus.

Ultimul alineat al art.157 c.p.i. dispune că infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sunt imprescriptibile.

În ceea ce priveşte momentul în care începe să curgă termenul de prescripţie, art.158 c.p.i. stabileşte că:

-          pentru infracţiunea consumată, prescripţia curge din ziua consumării;

-          pentru tentativă, prescripţia curge din ziua în care făptuitorul a încetat punerea în aplicare a actelor idonee săvârşirii infracţiunii;

-          în cazul infracţiunii permanente, din ziua în care a încetat permanenţa;

-          când legea prevede împlinirea unei condiţii pentru existenţa infracţiunii, termenul de prescripţie curge din momentul realizării condiţiei;

-          de asemenea, în cazul infracţiunilor care se pedepsesc la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, termenul începe să curgă din momentul săvârşirii faptei;

-          în cazul infracţiunii continuate, începe să curgă o nouă prescripţie de la consumarea fiecărui nou episod infracţional.

Cursul prescripţiei se suspendă ori de câte ori suspendarea procesul penal este impusă de o dispoziţie legală sau, pentru motive întemeiate, la cererea părţilor sau a apărătorilor acestora.

Articolul 160 c.p.i. enumeră câteva acte care pot interveni pe parcusul procesului penal şi care produc întreruperea prescripţiei (sentinţa sau decretul de condamnare, cererea procurorului de trimitere în judecată, etc.); în aceste situaţii, o nouă prescripţie începe să curgă din ultima zi a întreruperii.

În conformitate cu dispoziţiile art.161 c.p.i., suspendarea şi întreruperea cursului prescripţiei produc efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune.