Culpa medicului face parte dintre culpele așa-zis „speciale” sau „profesionale” și se caracterizează prin nerespectarea unor leges artis general acceptate și recunoscute al cǎror scop final e reprezentat de prevenirea riscului inutil și gratuit. Prevenirea riscului constă ȋn evitarea asumǎrii de către medic a unui risc mai mare decât cel acceptat ȋn mod necesar posibilitatea de prevedere a evenimentului care se poate verifica în urma asumării unui comportament ȋn mod excepţional și trebuie sǎfie raportatǎla modelul medicului diligent – homo eiusdem professionis et condicionis. În speţǎ, Curtea de Casaţie a menţinut hotǎrârea judecǎtorilor de la instanţele de grad inferior care au admis subzistenţa culpei grave ȋn persoana unui ginecolog care, având și alte alternative, a ales metoda cea mai riscantǎde desprindere a fǎtului de peretele uterin și ca urmare a cauzat acestuia grave leziuni corporale (Curtea de Casaţie It., secţia civilǎIV, sentinţa 37473 din 2 octombrie 2003).
Pentru a se reţine culpa profesionalǎa celui care exercitǎo activitate sanitarǎnu este necesarǎneadecvarea conduitei acestuia la limita maximǎa modelului de diligenţǎși prudenţǎ, ci la nivelul mediu de competenţǎprofesionalǎ. În cazul medicului specialist, ȋn schimb, se va considera capacitatea și pregǎtirea de specialitate a acestuia și deci se va pretinde cu severitate majorǎrespectarea normelor de conduitǎprofesionalǎcorectǎ(Curtea de Casaţie It., secţia penalǎIV, sentinţa nr. 8784 din 21 octombrie 1983).
Tot ȋn materie de culpǎprofesionalǎ, medicul care preia schimbul colegului ȋntr-o secţie de spital preia faţǎde pacienţi aceeași poziţie de garanţie pe care o avea acesta din urmǎși ȋn acestǎsituţie este obligat a se informa de la medicul care iese din schimb asupra condiţiilor de sǎnǎtate ale tuturor pacienţilor din secţie și asupra tratamentului de care aceștia au nevoie. În speţǎ (Curtea de Casaţie It., secţia penalǎIV, sentinţa nr.8615 din 27 februarie 2008), a fost recunoscutǎresponsabilitatea pentru omor din culpǎa medicului care nu s-a informat asupra ȋmprejurǎrilor precise ȋn care ar fi trebuit sǎefectueze o transfuzie de sânge dispusǎde colegul care a ieșit din schimb și care a cauzat astfel moartea pacientului prin adoptarea unei conduite necorespunzǎtoare situaţiei de fapt.
Judecǎtorii Curţii de Casaţie au stabilit cǎmedicul e responsabil pentru infracţiunea de vǎtǎmare corporalǎdin culpǎȋn cazul ȋn care nu a prescris pacientului analizele hemato-chimice care ar fi permis diagnosticarea tempestivǎa nefritei interstiţiale cauzatǎde asumarea ȋndelungatǎa unui medicament asumat pentru tratamentul altei patologii preexistente, ȋn condiţiile ȋn care medicul ar fi trebuit sǎcunoascǎposibilele efecte secundare nefrotoxice ale respectivului medicament și a cǎrui administrare ar fi trebuit suprimatǎfǎrǎȋntârziere cu consecinţa neagravǎrii stǎrii de sǎnǎtate a pacientului (Curtea de Casaţie It., secţia penalǎIV, sentinţa nr.46586 din 1 decembrie 2004).
Culpa medicului va antrena responsabilitatea penalǎa acestuia ori de câte ori rezultǎcǎacesta, ȋn desfașurarea activitǎţii sale s-a ȋndepǎrtat de modelul abstract al medicului prudent și diligent – luat ca și punct de reper.
