Curtea se pronunță în cauzele conexate C-65/09 având ca obiect livrarea unor plăci pentru pardoseală conforme cu contractul de vânzare‑cumpărare, precum și plata unei despăgubiri, și C-87/09 având ca obiect restituirea prețului de vânzare al unei mașini de spălat vase, neconformă cu contractul de vânzare‑cumpărare, în schimbul predării acestui aparat.
În primul caz, ulterior montării în casă a plăcilor de pardoseală, consumatorul a constatat pe aceste plăci prezența unor semne de culoare închisă, vizibile cu ochiul liber. Expertul desemnat a ajuns la concluzia că semnele respective de culoare închisă proveneau de la urme fine de microșlefuire, imposibil de îndepărtat, astfel încât înlocuirea completă a plăcilor constituia singura despăgubire posibilă.
În cel de-al doilea caz, ulterior instalării de către cumpărător a mașinii de spălat vase la domiciliu, s‑a dovedit că acest aparat era defect, fără ca operațiunile de instalare a acestui aparat să fi cauzat defectul, și că repararea sa era imposibilă.
În legătură cu aceste situații, Curtea declară că:
1) Articolul 3 alineatele (2) și (3) din Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un bun de consum neconform care, anterior apariției defectului, a fost instalat cu bună‑credință de consumator, în conformitate cu natura sa și cu scopul pentru care a fost solicitat, este repus în conformitate prin înlocuire, vânzătorul are fie obligația de a ridica el însuși bunul din locul unde a fost instalat și de a instala în locul respectiv bunul de înlocuire, fie obligația de a suporta cheltuielile necesare aferente acestei ridicări și instalării bunului de înlocuire. Această obligație a vânzătorului există independent de aspectul dacă, în temeiul contractului de vânzare‑cumpărare, acesta avea obligația de a instala bunul de consum cumpărat inițial.
2) Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o legislație națională să acorde vânzătorului dreptul de a refuza înlocuirea unui bun neconform, atunci când este unica despăgubire posibilă, pentru motivul că, în temeiul obligației de a ridica acest bun din locul în care a fost instalat și de a instala bunul de înlocuire în locul respectiv, înlocuirea menționată presupune costuri disproporționate în raport cu valoarea bunului în cazul în care ar fi fost conform și cu însemnătatea neconformității. Această dispoziție nu se opune totuși ca, într‑un astfel de caz, dreptul consumatorului la restituirea cheltuielilor de ridicare a bunului cu defect și de instalare a bunului de înlocuire să fie limitat la suportarea de către vânzător a unei sume proporționale.
